Polaritățile

Legea a IV-a Hermetică este Legea Polarității: "Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are două extreme, asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație, polii opuși au o natură identică însă de grade diferite, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate."

Un enunț bogat și complex, care ar trebui să lămurească întru totul un cititor, dar ajunge la o concluzie care pe mulți îi bulversează. Polaritățile sunt, în general, aspecte aparent opuse ale aceluiași lucru. De pildă, banalele opoziții "rece-cald", "uscat-umed", "mare-mic" sunt doar aspecte diferite și relative ale unor proprietăți ca temperatura, umiditatea, dimensiunea. Un obiect poate fi considerat "rece" doar dacă îl putem compara cu un alt obiect considerat "cald", și asta după o anumită scala de referință. În multe situații, temperatura unui obiect nu are nicio importanţă pentru ceea ce observăm, astfel că poate fi nesemnificativă. Atenția noastră intervine, deci, în cunoașterea lucrurilor, iar polaritatea ni se poate dezvălui sau nu, în funcție de ceea ce ne interesează.

Alte exemple obișnuite, derivate din această Lege, pot fi amintite referitor la celelalte părți ale enunțului. "Extremele se ating" se întîlnește în matematică, de pildă, acolo unde "minus infinit" și "plus infinit" se întâlnesc, sau în psihologie, atunci cînd se afirmă că "de la genialitate la nebunie e un singur pas", deși ele sunt considerate cele două extreme ale funcționării psihicului. "Toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri" ne amintește că orice afirmăție făcută fără a se avea în vedere întregul este doar o parte a adevărului, dar nu adevărul complet.

În Astrologie, Legea Polarității se întâlnește în multe elemente diferite, și poate cel mai obișnuit exemplu este dat de planetele așa-numite "benefice" și "malefice". Planete ca Soarele, Venus și Jupiter sunt considerate "benefice" prin tradiție, în timp ce planete ca Marte, Saturn, Uranus, sunt considerate "malefice". Dar aici este vorba tot de o polaritate care a fost exprimată în termenii unor așteptări subiective ale oamenilor. În realitate, orice planetă are aspecte bune și rele, în funcție de așteptările și temerile celor care le cercetează. Deoarece așa-zisele "benefice" au în general vibrații apreciate și dorite de oameni, aducând succes, armonie, bucurie, creștere, progres, plăcere, bunăvoința etc., ele sunt apreciate pozitiv. În timp ce așa-numitele "malefice" au vibrații care favorizează tensiunile neplăcute, schimbările forțate, evenimentele bruște, accidentale sau impuse, în general lucruri nedorite de oameni, ele sunt mai degrabă temute. Asta se întâmplă fiindcă mulți oameni tind să uite că orice lucru are o cauză și un sens, și că dacă uneori ni se întâmplă lucruri neplăcute, aceasta nu e din cauză că suntem victimele "maleficităţii" planetelor sau ale vieții, ci din cauză că trebuie să învățăm să găsim și să aplicăm în viața noastră soluții pentru ca astfel de situații să nu mai apară. Practic, planetele sunt "bune" sau "rele" în funcție de felul în care noi înșine canalizăm vibrațiile lor în viața noastră, fie conștient (dacă le cunoaștem), fie inconștient (dacă le ignorăm).

Dacă prima parte a enunțului Legii Polarității afirmă existența polarităților ca aspecte ale aceluiași lucru, o și mai bună înțelegere a Legii Polarității ne-o dă enunțul final: "toate paradoxurile pot fi conciliate". Concilierea vine din regăsirea (în mintea noastră și în manifestare) unui echilibru între polarități. Viața înseamnă, din acest punct de vedere, o continuă mișcare în care polaritățile intră în dezechilibre, iar omul - suferind de pe urma acestor dezechilibre - tinde să refacă echilibrul lor, trecând astfel pe o altă treaptă a evoluției personalității sale, cu un echilibru nou. Un om "echilibrat" nu este un om care stagnează, care nu este mișcat de nimic - un astfel de om ar fi ca și mort. Dar el, de îndată ce intră într-un dezechilibru, știe să își afle un nou echilibru, rapid și discret, adesea fără ca alții să observe că el a trecut printr-un dezechilibru temporar. În schimb, un om care nu știe să refacă repede echilibrul are mult de suferit din cauza dezechilibrului respectiv, care poate fi foarte evident pentru ceilalți.

Paradoxurile sunt doar acele manifestări ale polarităților pentru care încă nu am găsit acea viziune de ansamblu în care să le înscriem într-un echilibru, acea teorie în care să le încadrăm just. Ele pot fi conciliate în momentul în care ajungem să adoptăm față de ele acea atitudine care le face să fie pentru noi lucruri inteligibile, cu sens și cauze clare, astfel încât ele să nu mai fie generatoare de tensiuni și perturbatii în viața noastră.

Termenul de "paradoxuri" se referă, generic, la lucrurile care nu sunt înțelese, explicate sau rezolvate, și practic la acele situații problematice, pentru care trebuie să găsim soluții și de care viața fiecăruia este plină în felul ei.

Reflecțiile pe tema oferită de Legea Polarității pot fi extinse mult, și fiecare poate să descopere noi expresii sau interpretări ale ei. Dar încerc să dau doar o imagine a Legii care să poată fi folosită eficient în studiul Astrologiei. Astrologia ne oferă o cale practică de regăsire a echilibrului în jocul polarităților, prin înțelegerea lucrurilor în asociere cu vibrațiile astrale, și prin regăsirea echilibrului necesar dacă acționăm în sensul corect la momentul oportun.

AdiM
Extras din articolele revistei AstroText
© Editura Fidelia

Vrei să cunoşti mai mult? Înscrie-te la cursuri! Acum!

Lecţii gratuite şi articole